Faianță și gresie pentru baie: formate, culori, rosturi

Faianța de baie este cel mai scump lucru de schimbat dintr-o baie, așa că merită aleasă o dată, bine. Formatul plăcilor, culoarea rostului și înălțimea până la care placezi peretele contează la fel de mult ca modelul în sine. În băile apartamentelor renovate de Renovista se repetă o rețetă simplă: plăci mari și liniștite pe cea mai mare parte a pereților și un singur perete-accent, de obicei cel al dușului, cu faianță colorată sau cu relief.

Mai jos găsești regulile după care alegi faianța pentru baie și gresia, plus exemple din băi reale.

Faianță baie: de unde pornești

Înainte să te uiți la modele, răspunde la trei întrebări:

• Ce perete vezi primul? De obicei este peretele dușului sau cel din spatele lavoarului. Acolo merge placa cu personalitate.
• Cât de mare este baia? Într-o baie de 3–4 mp, două tipuri de plăci (unul neutru, unul accent) sunt suficiente. Al treilea tip aglomerează.
• Ce pui pe jos? Gresia de pe podea leagă totul. Dacă alegi o podea cu model, pereții rămân simpli, și invers.

Faianța clasică, din ceramică cu absorbție mai mare de apă, se folosește doar pe pereți. Gresia porțelanată este mai densă și se poate pune și pe pereți, și pe podea. Multe băi moderne folosesc aceeași placă porțelanată mare pe pereți și pe pardoseală, pentru un aspect continuu.

Formate de faianță și gresie

Plăci mari: 60x120 și 80x80

Plăcile mari au mai puține rosturi, se curăță ușor și fac baia mică să pară mai liniștită. Sunt alegerea de bază pentru pereții „de fundal” și pentru podea. Câteva lucruri de știut:

• Cer un perete foarte drept; o placă de 120 cm scoate în evidență orice denivelare.
• Pe podea, în zona dușului, au nevoie de o pantă bine făcută spre o rigolă liniară, pentru că nu se pot curba ca plăcile mici.
• Sunt grele și se montează cu adeziv flexibil, de preferință de un meseriaș obișnuit cu formate mari.

În listele apartamentelor apar plăci porțelanate deschise la culoare, în format 60x120 și 80x80, folosite pe pereții fără duș și pe podea.

Plăci înguste verticale și format brick 7,5x40

Vezi în listă

Plăcile înguste, așezate vertical, „lungesc” peretele și fac tavanul să pară mai înalt. Formatul 7,5x40 cm, cu margini ușor neregulate și aspect lucrat manual, este una dintre cele mai căutate variante acum. Există și plăci mari cu relief care imită fâșii verticale înguste: se montează la fel de repede ca o placă mare, dar arată ca un mozaic.

Plăcile înguste merg cel mai bine pe un singur perete. Pe toată baia, numărul mare de rosturi devine obositor.

Modele de așezare: drept, vertical sau în spic

Vezi în listă

Aceleași plăci arată complet diferit în funcție de cum le așezi. Câteva modele de faianță pentru baie care funcționează:

• Vertical, cap la cap – cel mai modern și mai calm.
• Decalat (cărămidă) – clasic, iartă mici diferențe de dimensiune ale plăcilor.
• În spic (herringbone) – decorativ, potrivit pentru un singur perete. Calculează cu aproximativ 15% pierderi la tăiere, față de 10% la așezarea dreaptă.

Gresie baie: ce pui pe jos

Rezistența la alunecare

Vezi în listă

Pentru podeaua băii contează mai ales cât de alunecoasă devine placa udă. Producătorii o indică prin clase R (R9, R10, R11) sau prin mențiunea „antiderapant”. Ca regulă generală:

• R9–R10 pentru podeaua băii în afara dușului;
• R10–R11 pentru podeaua unui duș walk-in, unde stai direct pe gresie;
• evită gresia lucioasă pe podea, oricât de frumoasă ar fi.

Gresia texturată fin, cu granulație vizibilă sau aspect de piatră, este de obicei mai sigură decât cea perfect netedă.

Aceeași gresie în duș, fără prag

Un duș walk-in arată cel mai bine când gresia de pe podea continuă în duș fără treaptă. Apa se scurge printr-o rigolă lungă, montată lângă perete, iar podeaua are o pantă mică, de 1–2%, doar în zona dușului. Hidroizolația se face înainte de placare, pe podea și pe pereții dușului.

Gresie cu model

O podea cu model, de exemplu plăci octogonale albe cu mici inserții negre, transformă o baie simplă într-una cu caracter. Funcționează dacă pereții rămân în tonuri liniștite și dacă modelul nu se repetă și pe pereți.

Finisaj: lucios, mat sau satinat

Vezi în listă

• Faianța lucioasă reflectă lumina și face baia mică mai luminoasă. Pe plăcile cu suprafață ondulată, reflexiile dau profunzime și variație. Petele de apă se văd mai ușor.
• Faianța mată arată calm și contemporan, ascunde urmele de calcar, dar se curăță puțin mai greu dacă are textură.
• Satinat este compromisul: reflexie discretă, întreținere ușoară.

O combinație frecventă și sigură: plăci mate pe pereții mari și podea, plăci lucioase pe peretele-accent.

Culori: un singur perete-accent

Vezi în listă

Culorile care funcționează pe termen lung în baie sunt cele naturale: verde-salvie, gri-verde, verde închis, bej, nisip, alb cald. Un perete colorat în duș, încadrat de plăci deschise, arată proaspăt și nu obosește.

Câteva reguli:

• Alege culoarea accentului după mobilier și accesorii: lemnul cald merge cu verdele și griul-verde, negrul mat merge cu albul și cu terrazzo.
• Păstrează podeaua și restul pereților în aceeași familie de nuanțe deschise.
• Verifică placa la lumina din baie, nu doar la lumina din magazin; un verde poate deveni gri sub o lumină neutră.

Rosturi: lățime și culoare

Rostul este detaliul care face diferența între o baie care arată îngrijit și una care arată „ieftin”.

• Lățimea: plăcile rectificate (cu margini tăiate drept) permit rosturi de 2 mm. Plăcile cu aspect manual sau cu margini neregulate cer 3–5 mm.
• Culoarea: un rost în aceeași nuanță cu placa face peretele să pară dintr-o bucată. Un rost alb pe o placă colorată desenează grila și pune accent pe format.
• Materialul: în duș, un chit epoxidic sau unul cu aditivi hidrofobi rezistă mai bine la apă și la pete decât un chit cimentos obișnuit.

Pe podea, evită rosturile foarte deschise la culoare; se murdăresc primele.

Până unde placezi: până la tavan sau doar la jumătate

În duș, faianța urcă până la tavan sau cel puțin până la 2,10 m. Plăcile până sus protejează peretele de abur și dau dușului aspect de nișă finisată.

În restul băii ai două variante:

• Placare completă, până la tavan – mai scumpă, dar arată unitar și nu mai ai grija petelor de umezeală.
• Placare până la 1,10–1,20 m sau până la nivelul unei polițe, cu vopsea lavabilă pentru băi deasupra – mai ieftin și mai cald ca aspect. Funcționează bine pe peretele vasului WC.

Indiferent de variantă, pereții dușului și peretele lavoarului se placează complet.

Faianța și lumina din baie

Aceeași placă arată diferit sub lumini diferite. Faianța lucioasă cu suprafață ondulată prinde reflexii frumoase de la spoturile din tavan și de la oglinda cu LED, iar plăcile mate arată mai calde sub o lumină caldă. Înainte să alegi, pune o mostră lângă locul în care va sta oglinda și privește-o seara, la lumina pe care o vei avea în baie. O bandă LED montată sub tavan, deasupra dușului, sau o oglindă luminată pe contur scot în evidență relieful plăcilor fără să orbească.

Gresie în living și pe hol

Plăcile mari porțelanate nu stau doar în baie. Pe hol, gresia rezistă la nisip și apă de pe încălțăminte; în living, o gresie cu aspect de lemn sau de piatră merge bine peste încălzirea în pardoseală. Totuși, în apartamentele de bloc, parchetul rămâne alegerea obișnuită pentru living, iar gresia își face loc mai ales pe hol, în bucătărie și pe balcon.

Greșeli frecvente

• Prea multe tipuri de plăci într-o baie mică.
• Gresie lucioasă pe podeaua dușului, unde aderența contează mai mult decât aspectul.
• Rost alb pe podea, care se închide la culoare în câteva luni.
• Plăci mari pe pereți strâmbi, fără tencuială îndreptată înainte.
• Prea puține plăci comandate; cumpără 10–15% în plus din același lot, ca nuanța să fie identică la eventuale reparații.

Vezi faianța și gresia în listele complete

Fiecare baie din exemplele de mai sus are o listă completă de produse, cu plăcile de pe pereți și podea, oglinzile, mobilierul suspendat și bateriile. Deschide lista apartamentului care seamănă cel mai mult cu baia ta și pornește de la combinația de plăci de acolo.